Dilema

Ieri, zi de duminica, zi  in care o data pe luna sunt magazinele deschise (joepie!!!), deci ieri am fost la shopping. La shopping pentru mine, dar cu toata familia. Adica EU, Eu aveam de gand sa imi cumpar o rochie pe care o vazusem pe net, pe un site si nu indrazneam sa o cumpar pentru ca nu stiam ce masura sa aleg. Asa ca mi-am zis, ma duc in oras, probez rochia acolo si am scapat de dubii. Dar...bineinteles ca exista mereu un dar, din pacate, magazinul nu vindea toata colectia, asa ca am cam ramas cu buza umflata si cum nu mi-au picat ochii nici pe alte articole pentru mine, m-am uitat asa intr-o doara si la raionul de copii, ca de, am doua fete. Dar lor le cumparasem deja destule, acum era randul meu, venisem doar pentru mine. Si totusi, avea sa mi se dovedeasca ca nu era asa. Cum puteam sa plec fara cele doua rochite, una mov si una neagra, din tafta lucioasa, cu dantele si jupon pe dedesubt, mai ales ca se apropie Craciunul, Revelionul, ocazii speciale la care tb sa pui pe tine ce ai mai bun? Iar rochitele le veneau atat de bine, parca se transformasera in doua mici zane. Le si vedeam cum vor radia de bucurie cand se vor imbraca cu ele, ce mandre vor fi!!! Pentru a nu stiu cata, mia oara, am plecat pentru mine si am cumparat pentru ele. Deci eu nu inteleg, de ce? De ce plec mereu cu gandul la o rochie ochioasa sau mai stiu eu ce si ma trezesc ca colind magazinul H&M, raionul copii si pierd ore intregi uitandu-ma, admirand, potrivind haine? De unde si pana unde? Si nu vin niciodata acasa fara un nimic, un sticker, o prostioara, un dres, ceva care sper eu sa le faca bucurie. 


De altfel si la magazinul de jucarii, as face popasuri lungi daca s-ar putea si ma gandesc mereu, Doamne, daca as fi eu acum copil, cum m-as mai juca cu toate alea, TV nu mi-ar trebui, poate nici mancare, numai sa am minunatiile astea. Acasa seara, ma trezesc ca adorm in mana cu catalogul magazinului de jucarii in loc de cartea pe care imi propusesem sa o citesc. De as putea lasa la o parte curatenia, cumparaturile, mancarea, serviciul, de as putea sa ma imbrac in printesa si sa ma joc cu papusile sau sa construiesc un palat pentru ele, ce bine ar fi. As face o vraja mica si totul s-ar face singur, banii mi-ar creste in portofel si tot asa. 


Uite cam asa am trecut de la una la alta, de fapt nici nu stiu ce vreau sa spun, de fapt doua lucruri diferite. Unul: ca sunt mama a doi copii si doi: ca ma simt si eu tot un copil. Ce daca am 34 de ani si vanzatoarea de la cosmetice imi recomanda o crema de fata pentru piele matura? Important e cum te simti in interior nu?