Se apropie Sarbatorile

A mai trecut o saptamana, suntem deja la sfarsitul lui noiembrie, daca nu as vedea calendarul nici nu as putea crede. Cand ma gandeam la decembrie, in mintea mea era ceva: ohoho mai e pana atunci. Mai e timp sa cumparam cadouri, sa planificam evenimente, sa cumpar rochia de seara si pantofii pentru Revelion. Si la servici am cateva comenzi importante de livrat in decembrie, dar nu imi faceam probleme. Timp aveam destul, deodata nu mai e. S-a scurs parca printre degete, cred ca m-a vrajit Sf. Neculai cu ai lui mii de ucenici negri pe care ii cheama Piet. "Piet cel negru''. Piet si Pieta sunt zilele astea bucuria copiilor. Impart bomboane pe strazi, merg pe la scoli, fac gimnastica impreuna cu copiii, fac nazbatii, se urca pe acoperisuri, sunt neastamparati si de nestavilit in giumbuslucurile lor. La televizor si pe internet fac furori cantecele si filmele cu mosul cel batran si ajutoarele lui. Intoxicare s-ar putea numi. Saptamana viitoare va fi finalul culminant. Si copiii in asteptarea serii de 5 decembrie, in loc sa fie mai cuminti, parca se obraznicesc pe zi ce trece, sunt hiperactivi si mai brutali.  Iar lista de cadouri dorite se lungeste in fiecare zi, daca s-ar putea, sa le aduca mosul tot magazinul, tare bine ar fi. Stau si ma intreb ce ar face cu atatea jucarii, ca pana la urma tot in fata TV-lui si calculatorului ii gasesc. Poate ar fi o idee sa ii cer si eu mosului un calculator nou, numai pentru mine, ca am ajuns sa ne batem ca chiorii. Si TV-ul e o problema, desi avem doua. :)
In fine, si vremea pare ca se va schimba radical, ne asteapta zapada si gheata, temperaturi scazute deci, brrrr. De ar trece mai repede si iarna asta si macar de ar fi un pic mai blanda cu noi fata de anul trecut. Macar.
Deci da, timpul trece pe negandite, tb sa profitam de fiecare clipa, de aceea mi-am facut si eu un mic cadou. Sa ma duc sa imi vad prietenii. De-abia astept. Pe curand!

Tacere

Saptamana asta nu mai bloguiesc, am lasat-o mai moale, m-am imbolnavit de o boala a copiilor, care cand o faci ca adult, e naspa. Stau acasa, nu merg la munca, hmm, parca nu imi pare rau. Cu exceptia faptului ca nu pot dormi noaptea. Astept sa ma fac bine mai repede ca maine seara ma asteapta o seara dansanta pe muzica salsa. Numai ca eu nu stiu sa dansez salsa. Oi vedea ce oi face. Oare de ce oi fi luat bilete? Asa ca sa mai ies din tipare. Sper sa imi placa muzica lor. Ma duc cu doua gagici, una dintre ele e soacra-mea. Ha, ha. E cadou de ziua ei. Sunt curioasa ce o sa iasa!

Nenea doctorul

Deci m-am lamurit si cu doctorii de aici, or fi avand ei sist medical mult mai bine pus la punct fata de noi, dar cand ai nevoie de un medicament, sau ai o problema medicala, e tare greu, ca nu te programeaza imediat. Tb sa astepti pana apare primul loc liber, iar asteptarea depinde de cat de bine a inteles asistenta problema ta. Care asistenta e de fapt mai mult o receptionista, ca se ocupa mai mult de programari si telefoane si nu de bolnavi. Daca ei i se pare ca nu e grav, sanatate, poti sa te urci pe pereti ca tot degeaba. Dar ce se intampla cand doctorul tau e in concediu? Atunci ti se pune la dispozitie o lista cu inlocuitorii si descurca-te tata. Ii iei la rand: care raspunde primul, care are nume mai pompos, fiecare isi alege criteriul. La mine s-a intamplat ca am sunat pe unul din ei, mi-a raspuns o tipa care m-a pus in asteptare de vreo 6 ori, mi- spus ca va discuta problema mea cu dr si sa revin dupa-amiaza cu un telefon. Cand am revenit mi-a spus ca a trimis reteta mea la farmacie si sa ma duc sa ridic pastilele. Cand ma duc la farmacie aflu cu stupoare ca nu exista nici o reteta. Si deci a doua zi o iau de la capat. Sun iar la asistenta medicului meu de familie. Dar ce te faci daca a cazut internetul, reteaua? Toata informatia medicala e stocata intr-un sistem la care ea nu se poate conecta. Deci imi zice: imi pare rau, mai sunati o data la asistenta care v-a 'ajutat' ieri. Parca as trai un film de groaza. Ii zic cu lacrimi in ochi, cum m-a ajutat cucoana, ca nu m-a ajutat deloc. Zice, asta e regula, tb sa suni din nou acolo, ca acum nu mai ai voie sa suni la alt medic.  La naiba mi-am zis, si asa nu le merge internetul, ce imi pasa de regulile lor, de ce sa sun la acelasi imbecil, si asa nu pot verifica ei ce fac eu, deci putin imi pasa de regula lor. Dupa vreo alta ora reusesc sa dau de un medic adevarat care ridica, culmea, receptorul. Ii explic problema, ma consulta prin telefon si imi zice sa ma duc sa ridic reteta. Ii explic ca sunt la servici si il rog daca poate sa trimita reteta la o farmacie din orasul unde lucrez, ca sa nu mai fac cale intoarsa 20 km sa ridic o hartie. Omul e prietenos si dispus sa ma ajute. Ii caut repede prin google un numar de fax de la o farmacie din apropiere (ca internetul la ei tot nu mergea), inchid si radiez de fericire: am reusit! Cand ma duc la farmacie, cuconita face ceva probleme, ca cica e bine sa iau medicamentele numai de la farmacia mea. Adica cum? Si daca sunt in alt oras? Mai imi cere niste date suplimentare, numere de telefon, numele de fata, nu stiu ce face cu ele, dar ma rog sa se sfarseasca mai repede si sa imi dea afuristul de medicament. M-am tampit eu sau s-au tampit ei? Ce-i cu atata control? Unde o sa ajungem? Ma consolez cu gandul ca problema mea e minora. In farmacie erau cateva cazuri de oameni cu adevarat disperati. Disperati ca facusera alergie de exemplu la un medicament care inlocuise un altul folosit cu succes ani de zile, iar acum din cauza crizei, nu se mai dadea compensat. Produsul nou avea chipurile aceleasi proprietati cu cel vechi, numai ca nu era tolerat de pacient. Pacientul nervos, farmacista neputincioasa. Cine rezolva problema? Cine suna pe cine? Bietul om va fi pus iar pe drumuri. Si mai pui pe deasupra, ca el ar fi fost dispus sa plateasca numai sa i se dea medicamentul lui. Dar nu, daca cel nou nu ii prieste, atunci e indreptatit sa il primeasca pe cel vechi gratuit, dar pt asta tb sa se schimbe hartiile si specialistii sa isi puna parafa. Mama ei de criza! Langa mine, alta cucoana nemultumita. Voia un medicament produs numai de o anumita firma, dar medicul scrisese doar numele medicamentului si nu si al producatorului. Deci medicul tb sa aiba grija pe viitor, altfel se isca confuzie. Problema pare ca va fi rezolvata relativ usor.
Sa speram ca in cazul meu, medicamentul o sa imi priasca, desi pana acum nu mi-a dat decat somnolenta. Sa speram, altfel tb sa reiau ciclul de mai sus si nu am nici un chef. Vorba ceea, numai la doctori sa nu ajungi! Sanatate la toata lumea, mancati si traiti cat mai sanatos!

Cumparaturi pe internet

In ultimul timp m-am tot uitat pe magazine care vand produse online. Acum mai orice firma care se respecta are si sectiunea online, ba mai mult, produsele online difera de ceea ce se gaseste in magazine. Chiar nu inteleg de ce, pentru ca e mai usor sa probezi marfa ca sa te hotarasti. In lumea virtuala, dai click pe produs, iti apare un manechin cu fata cu spatele, poti da zoom pe diferite puncte, sa iti faci o idee de structura materialului. Apoi alegi o marime, dai click si adaugi produsul in cosul de cumparaturi, faci plata orbeste si astepti nerabdator sa iti vina pachetul. Uneori se mai adauga costuri de transport, dar de, ai salvat costul parcarii, in cazul ca te-ai fi dus cu masina in oras plus benzina. Zilele trecute m-am hotarat sa ma risc, ca pana ajung eu la magazine se face decembrie, si am comandat cate ceva. Sunt chiar curioasa daca o sa mi se potriveasca, daca nu le trimit inapoi, nu-i bai, mai astept cateva saptamani si sper sa imi recuperez si banii. Dar poate nu e cazul. Sper sa imi vina rochia pe care am de gand sa o port la revelion.
In ziua de azi, cautam sa ne usuram viata, sa facem cat mai multe stand in fata calculatorului, inlocuim cititul cartilor cu lectura articolelor pe internet, cautam orice informatie pe net si nu in dictionar sau enciclopedie, cumparam masini, case, haine, pantofi, carti, jucarii,  muzica cu un singura click. Pare usor, si totusi...oare unde vom ajunge cu atata internetizare?

Slim belly

Fiind zi de luni, am zis sa incep saptamana cum se cuvine cu un pic de sport. Mi-a intrat in cap ideea ca trebuie sa mai dau jos cativa cm in jurul burticutei. Si cum la noi exista de toate pentru toti, mi-am facut abonament la slim belly. Adica faci sport timp de 30-40 min, cu o centura calda in jurul taliei. A fost sublim, mai ales ca mie imi era taree frig ( azi au scazut temperaturile binisor si mi-am scos geaca de iarna din dulap). Exercitiul tb facut de trei ori pe sapt, 12 sedinte. Ideea e ca ritmul cardiac sa se situeze undeva in jurul valorii de 65. Adica nu trebuie sa te extenuezi ca sa arzi grasimi, ci sa faci miscare la modul relaxat. Mi s-a explicat si spun asta tuturor celor interesati, ca daca pulsul e peste 120, atunci se ard mai putine grasimi si se pierd mai multi carbohidrati. Deci ideal este sa mentii pulsul scazut, atunci se ard cel mai bine grasimile.
Asta e despre mine, sunt curioasa sa mai aud ce ati facut voi!

Sf Mihail si Gravil

La Multi Ani tuturor celor care isi aniverseaza azi ziua numelui si in special un La Multi Ani din suflet mamei mele care are azi o dubla aniversare: nume si ani!
Multe flori, pupici si sa te bucuri de fiecare clipa!

Numai daca aveti rabdare, se asculta cu casti - Re:

Am inteles ca fisierul audio nu merge, deocamdata nu stiu ce optiuni sunt pentru a adauga fisiere audio pe blog.

Numai daca aveti rabdare, se asculta cu casti

http://www.trilulilu.ro/mdegraaff/98181e95445031

In materialul alaturat Alyssa citeste un fragment in romana din cartea 101 dalmatieni. Romana este de neinteles cand e citita dupa regulile foneticii olandeze. Eu am ras de m-am tavalit. Daca nu se intelege, va traduc.

Personaje care apar in fragment: Pongo ai Perdita, sergentul Tibs, catelusii, Roger si Anita, Cruella de Vil. Suntem in momentul in care catelusii sunt furati si dusi la un conac mai vechi iar parintii lor, Pongo si Perdita pleaca sa ii caute.

Multumiri

Buna la toata lumea,

As vrea sa multumesc tuturor celor care au citit ce am scris si mi-au trimis comentarii incurajandu-ma sa continui cu scrisul. Cer scuze daca unele mesaje au o nuanta ceva mai melancolica, dar nu vreau sa credeti ca ma simt trista. Au fost poate momente (destul de multe) si inca mai sunt, in care ma simt sa zicem mai singura sau mai abatuta, confuza sau neinteleasa, dar in mare parte, zic eu ca am reusit sa ma adaptez cat de cat si ca totul este spre bine. Ma bucur ca unele mesaje v-au distrat, ca o prietena mi-a scris ca ii place sa inceapa ziua citind ce am mai scris pe blog, intr-un cuvant ma bucur ca va simt aproape de mine si ca pot sa postez pentru voi ultimele intamplari din viata mea.  

De aici din tara Lalelelor va sarut dulce!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

KISS YOU!

Descoperire

As vrea sa notez ziua de 1 noiembrie in jurnal. A fost o zi de toamna cenusie, zi dedicata mie treburilor casnice si convorbirilor telefonice. Ei bine aceasta zi ma va face intotdeauna sa zambesc cand imi voi reaminti, prin simplul fapt ca fetita mea a facut o descoperire uluitoare. Cum eram noi parintii si ei copilutii de 4 ani la piscina unde tocmai avusesera ora de inot, si cum toti erau ocupati sa isi caute hainele aruncate peste tot, ea se duce la primul baietel pe care il vede si ii zice: Tu ai cuc! Apoi se intoarce catre mine si imi spune: Collin are un cuc mic, dar Fabio are un cuc mai mare, nu-i asa mama? Apoi, multumita de descoperire mai baga capul si prin celelalte cabine unde erau baietei ca sa vada aparatul in dotare. Eu radeam de inocenta ei si speram sa nu o ia nimeni in serios.
Ma intreb cum voi reactiona peste 20 de ani???

Dilema

Ieri, zi de duminica, zi  in care o data pe luna sunt magazinele deschise (joepie!!!), deci ieri am fost la shopping. La shopping pentru mine, dar cu toata familia. Adica EU, Eu aveam de gand sa imi cumpar o rochie pe care o vazusem pe net, pe un site si nu indrazneam sa o cumpar pentru ca nu stiam ce masura sa aleg. Asa ca mi-am zis, ma duc in oras, probez rochia acolo si am scapat de dubii. Dar...bineinteles ca exista mereu un dar, din pacate, magazinul nu vindea toata colectia, asa ca am cam ramas cu buza umflata si cum nu mi-au picat ochii nici pe alte articole pentru mine, m-am uitat asa intr-o doara si la raionul de copii, ca de, am doua fete. Dar lor le cumparasem deja destule, acum era randul meu, venisem doar pentru mine. Si totusi, avea sa mi se dovedeasca ca nu era asa. Cum puteam sa plec fara cele doua rochite, una mov si una neagra, din tafta lucioasa, cu dantele si jupon pe dedesubt, mai ales ca se apropie Craciunul, Revelionul, ocazii speciale la care tb sa pui pe tine ce ai mai bun? Iar rochitele le veneau atat de bine, parca se transformasera in doua mici zane. Le si vedeam cum vor radia de bucurie cand se vor imbraca cu ele, ce mandre vor fi!!! Pentru a nu stiu cata, mia oara, am plecat pentru mine si am cumparat pentru ele. Deci eu nu inteleg, de ce? De ce plec mereu cu gandul la o rochie ochioasa sau mai stiu eu ce si ma trezesc ca colind magazinul H&M, raionul copii si pierd ore intregi uitandu-ma, admirand, potrivind haine? De unde si pana unde? Si nu vin niciodata acasa fara un nimic, un sticker, o prostioara, un dres, ceva care sper eu sa le faca bucurie. 


De altfel si la magazinul de jucarii, as face popasuri lungi daca s-ar putea si ma gandesc mereu, Doamne, daca as fi eu acum copil, cum m-as mai juca cu toate alea, TV nu mi-ar trebui, poate nici mancare, numai sa am minunatiile astea. Acasa seara, ma trezesc ca adorm in mana cu catalogul magazinului de jucarii in loc de cartea pe care imi propusesem sa o citesc. De as putea lasa la o parte curatenia, cumparaturile, mancarea, serviciul, de as putea sa ma imbrac in printesa si sa ma joc cu papusile sau sa construiesc un palat pentru ele, ce bine ar fi. As face o vraja mica si totul s-ar face singur, banii mi-ar creste in portofel si tot asa. 


Uite cam asa am trecut de la una la alta, de fapt nici nu stiu ce vreau sa spun, de fapt doua lucruri diferite. Unul: ca sunt mama a doi copii si doi: ca ma simt si eu tot un copil. Ce daca am 34 de ani si vanzatoarea de la cosmetice imi recomanda o crema de fata pentru piele matura? Important e cum te simti in interior nu?