My little girl

Fetita mea, iubirea mea cea mica a implinit azi 7 anisori! 

Te iubesc iubirea mea, mami a ta te iubeste mult, cred ca tu ai inteles deja acest lucru cu sufletul tau mic si delicat. 

Iti urez o viata lunga si plina de evenimente si sa te simti mereu ca o printesa asa cum ai fost si astazi la locul de joaca!

Viata lunga si fericita!

2 ingeri adormiti

Noi femeile...Fii blanda cu tine insuti!

Am citit azi un articol care m-a pus pe ganduri. Un articol foarte bun si de aceea demn de mentionat despre compasiunea de sine pe care ar trebui sa o dezvoltam noi ca oameni. Ca femei, vrem cu toatele sa aratam bine, sa avem succes, sa fim inteligente si frumoase. Si daca nu reusim, atunci ne invinuim aprig.
Psiholoaga americana Kristin Neff arata in studiul ei ca compasiunea de sine este la fel de importanta ca si compasiunea pe care o aratam altor persoane si ca este un adevarat mijloc de combatere a sentimentelor depresive si a temerilor de orice fel. Este frapant cat de greu ne vine sa ne vorbim noua insine cu compasiune in timp ce acest lucru devine foarte usor cand ne adresam unui cunoscut care trece printr-o perioada grea. ''Pe nimeni nu tratam mai rau in lumea asta decat pe noi insine'' afirma Kristin.
Ea demonstreaza ca exista o conexiune stransa intre critica de sine si depresie. Mai mult, aceasta este una dintre principalele cauze ale depresiei. Manifestari extreme ale criticii de sine sunt autodistrugerea si intr-un final sinuciderea. Manifestata intr-o forma mai usoara, autocritica poate da nastere unor sentimente de pesimism, tristete si lipsa increderii in propria persoana.
De unde provine autocritica? ''Persoanele ale caror parinti nu fac altceva decat sa-i critice sunt cei mai predispusi. In cultura noastra se presupune ca este bine sa fii critic cu tine insuti. E aproape la fel cu modul in care erau tratati copiii cu cateva decenii in urma: singurul mod prin care copilul invata ceva este in urma pedepsei. In ceea ce priveste cresterea copiilor, optica s-a schimbat si totusi nu si felul in care ne privim pe noi insine in mod critic. Insa a te pedepsi pe tine insuti e la fel de inficient ca atunci cand bati un copil'' mai spune Kristin. ''Apar sentimente de depresie si tristete. In acest fel nu iti ajuti copilul; si catusi de putin  pe tine insuti atunci cand iti aduci invinuiri''.
Dar daca nu suntem din cand in cand severi cu noi insine, atunci nu vom realiza niciodata nimic, ar putea spune unii. Insa psiholoaga americana ii contrazice: ''In urma studiilor a rezultat ca oamenii care sunt mai ingaduitori cu sine insusi, fac mai multe incercari atunci cand vor sa realizeze ceva''. Autocompasiunea este deci motivanta.
De ce este de fapt atat de greu sa nu fim atat de critici cu noi insine? ''Pentru ca'', spune Kristin, ''in lumea vestica se pune foarte mult accent pe a fi special si deasupra mediei. Cerintele din ziua de azi sunt foarte ridicate incat uitam ca lucrurile obisnuite cum ar fi faptul ca traim si ca putem vorbi, ca avem un serviciu sau o familie, nu ne mai bucura, desi tocmai aceste lucruri ne aduc cea mai mare bucurie. Ne-am invatat in schimb sa cautam aspectele pozitive din viata noastra in acele lucruri in care suntem mai buni decat alte persoane. Pe acest lucru se bazeaza si increderea de sine''.  
Si care este diferenta intre increderea de sine si autocompasiune? '' Diferenta este ca autocompasiunea se refera la relatia pe care o ai cu tine insuti iar increderea de sine se refera la cum te judeci pe tine insuti. Increderea de sine e ridicata atunci cand prestatiile sunt la nivelul asteptarilor, deci are legatura cu a te simti bine in privinta aspectelor pozitive din viata. Autocompasiunea se refera la cat de multa intelegere are cineva pentru sine insusi atunci cand e vorba de nereusite sau punctele slabe.
Ca o concluzie, spune autoarea, ''autocompasiunea este chair mai buna decat increderea in sine pentru ca aduce cu sine la fel de multe avantaje psihologice si are mai putine efecte negative''. Printre efectele negative, autoarea mentioneaza trasaturile narcisistice si tendinta de a pune pe cineva intr-o lumina proasta numai pentru a ne simti mai bine.
DE RETINUT: Autocomapasiunea se refera mai mult la ceea ce ne leaga de semenii nostri, la felurile in care suntem egali cu ceilalti decat la ceea ce ne diferentiaza fata de ceilalti. Acest aspect se numeste <<common humanity>>: suntem legati unii de altii pentru ca intampinam cu totii greutati si suntem imperfecti.


Si in final, un mesaj in prag de Paste ortodox: gaseste cea mai buna prietena in tine insuti :)      

Martisorul, sarut al primaverii romanesti

1 MARTIE: Cand eram copil si venea luna martie, rasuflam usurata. In sfarsit, am scapat de baba iarna, e timpul sa ne dam jos cojoacele. Cat de mult uram ca trebuia sa port pantaloni pe sub fusta toata iarna, uneori chiar si doua perechi de pantaloni plus dresurile. Dar cand venea martie, stiam ca mai era putin si scapam de rusinea pantalonilor. Era vremea cand incepeam sa umblu dezgolita cum spunea bunica mea, si eram o victima usoara pentru raceli si virusuri. 

Daca imi aduc aminte cat de infofolita am umblat, imi vine sa rad. 

Dar oricum, nu asta voiam sa spun, voiam sa vorbesc de martisor. Acest mic sarut al primaverii romanesti, cunoscut numai in tara noastra a carui semnificatie e demult uitata. Caci ce reprezinta el defel? Impletirea firului rosu cu cel alb ar putea reprezenta trecerea de la albul pur zapezii la rosul luminii solare? Soare = lumina, caldura, foc, primavara. Rosu e si culoarea sangelui, simbol al energiei si vitalitatii. Se mai spune ca ar reprezenta uniunea principiilor masculine cu cele feminine, albul reprezentand intelepciunea masculina iar rosul pasiunea feminina. Sau contrastul lumina-intuneric, cald-rece, viata-moarte. Fiecare poet a dat martisorului propria sa interpretare si in concluzie martisorul poate fi explicat in foarte multe feluri cu radacini adanci in folclorul romanesc.  

Eu am vazut intotdeauna martisorul ca un simbol purtator de noroc, mai ales daca e asociat cu imaginea anumitor insecte cum e gargarita (preferata mea) si un simbol delicat al naturii care se trezeste la viata. 

Oricum, daca vine primavara in Romania, ar fi de dorit sa vina si in Olanda (soare unde esti?), altfel am sa fiu eu prima care inventeaza martisorul aici in Tarile Joase si Ploioase si am sa incep sa vind martisoare la colt de strada ca semn al unei societati multiculturale. Il voi numi: Maartgelukje (noroc de martie).

O primavara plina de vitalitate! 

Vine vine Craciunul

Un brad frumos!

Ca vrem, ca nu vrem, sfarsitul anului se apropie cu repeziciune, la radio cantecele cu tema Craciunului se difuzeaza neincetat. La inceput am fost surpinsa si iritata. Cum Craciun, de-abia a venit mos Neculai. Dar in lumea oamenilor mari timpul se comprima, avem atatea de facut incat trebuie sa ne pregatim din timp, sa trimitem deja urarile binecunoscute, sa ne achitam la timp util de sarcini. Si la servici au inceput sa intre urarile de Craciun pe mail, de necrezut nu-i asa? Fiecare vrea sa fie primul cu urarile.
Eu ca de obicei, nici macar nu am cumparat felicitari, poate azi o sa reusesc, caci daca ma gandesc mai bine si adaug timpul de livrare al postei, ar fi cam timpul sa le expediez. Mai ales daca vreau sa ajunga la timp si in cealalta parte a lumii, la rudele sotului din Canada. Ar fi de preferat sa nu las totul pentru ultima clipa desi cunoscandu-ma, voi apela tot la un e-mail, cel putin pentru o parte din cunoscuti.
Insa o, am pus deja bradul, un brad frumos cum spune si cantecul, cu tot felul de accesorii mov, toate din ultima generatie. Nu e el chiar scos din reviste, dar macar anul asta e natural iar pe ramurile lui am asezat printre altele pasari, fluturi si flori de trandafiri.
Pregatiri faine de Craciun va doresc!

2 in 1: Sinterklaas is into town and i'm now officially aunt!

Nu am scuze. Trebuia sa pun pozele cu sinterklaas (mos nicolae la noi) pe site chiar sambata cand le-am facut, pentru ca acum am ceva mult mai important de anuntat, am devenit matusica :) Am o nepotica mica si scumpa, o floare, o printesica dulce, une merveille, o mica papusa pe jumatate frantuzoaica pe nume Angelique. De-abia astept sa o vad si in realitate.

Si acum sa va povestesc despre mos Nicolae. In Olanda, Belgia si fostele colonii olandeze Mos Nicolae este sarbatorit si cunoscut copiilor altfel decat am fost noi invatati. El vine din Spania pe vaporul lui cu aburi si este insotit de un alai de ajutori negri care se disting prin imbracamintea speciala multicolorata, par cret negru, cercei in ureche, buze rosii, ciorapi trei sferturi si niste bascute pe cap cu pene. Nu sunt negri pentru ca ar fi sclavii mosului, Doamne fereste, ci din cauza funinginii de la cosurile caselor. Pt ca mosul e batran, ei sunt cei care escaladeaza cladirile si arunca cadourile in pantofii copiilor. Ii vedeti cat sunt de ghidusi in pozele de mai jos. Prefera sa fie centrul atentiei si nu ezita sa-si dea drumul nici de pe cele mai inalte cladiri. Ei sunt cei care impart dulciuri copiilor, canta si danseaza, vin prin scoli la orele de gimnastica si sunt foarte poznasi. Sunt adoratii copiilor. Mai nou, pentru ca pe toti ii cheama Pete, in ultimii ani mosul le-a dat nume ajutatoare prin care sa ii poata deosebi. Numele sunt legate de functia indeplinita de respectivul Pete sau de lucrurile care le face. Spre exemplu: Pete Mare Sef, Pete cel muzical, Pete cel uituc, Pete cel hazliu, Pete care arata drumul, Pete cel sportiv s.a.m.d. In filmele care s-au facut despre mos Nicolae si ajutorii sai cele mai hazlii faze sunt alea in care mosul striga Pete, si toti ajutorii navalesc peste el. In urmatoarele doua saptamani, pana in seara cadourilor, copiii au voie sa isi puna pantofii la usa de cateva ori. Lucrul acesta e cam complicat pentru noi parintii pentru ca e greu sa te vorbesti cu toti parintii din tara sa stabilesti aceleasi zile. Fiecare familie stabileste zilele. Apar intrebari de genul de ce la cutare a venit si la mine nu? Sau deseara imi pun si eu ghetele. Dar ce te faci daca ai uitat sa cumperi o mica atentie?  De asta mie mi se pare complicat si as prefera o singura zi in care se ne punem ghetele la usa pentru ca daca ar fi dupa ele, s-ar intampla in fiecare zi. 

In pozele de mai jos se vede Mos Nicolae cel oficial, cel care apare la televizor si in filme. Insa pe langa acesta, mai bantuie zeci de mii de alti mosi neoficiali. Si copilul destept sesizeaza la un moment dat ca unul e mai slab si altul mai gras, ca unul pare mai tanar si altul mai batran. Numai in focul intrebarilor sa nu ajungi ca parinte ca ti-ai pus-o, nu mai stii cum sa o scoti la capat si ce sa mai inventezi. 

Micutele mele vrajitoare

Pana acum nu am sarbatorit niciodata Halloweenul, sarbatoare adusa in America de populatia irlandeza stabilita acolo, si nici acum nu pot spune ca l-am sarbatorit doar ca aducandu-mi aminte de timpul cand eram copil si bunicul meu imi facea felinar dintr-un pepene mic care era cumparat pentru a fi pus la murat, m-am apucat vineri seara sa fac si eu acelasi lucru. Dupa munca grea am ajuns la rezultatul multumitor din imaginile de mai sus. Foarte incantata de opera mea mi-am zis ca lucrul trebuie sa fie desavarsit. Cuprinsa de febra creatiei am  pictat fetele pe fata desenand paianjeni si panze de paianjen si le-am cumparat palarii cu par alb si roz, lucru care mi-a umplut ziua intreaga. Lore, daca citesti aceste randuri, poti sa ii confirmi Arisei inca o data ca vrajitoarele exista cu adevarat. Exista chiar si in Olanda, in fam. de Graaff :) La lasatul serii, au plecat la vanatoarea de fantome, intr-un parc despre care se povesteste ca a fost locuit de un baron si o baroneasa si ca fantomele lor inca mai bantuie locul si ca uneori (probabil in seara de Halloween) le poti auzi vorbind, razand sau dansand.  

Fetele s-au distrat de minune in timp ce parintii lor au iesit nestingheriti la un restaurant sa ia o cina vrajitoreasca in compania vecinilor de pe strada.