OK Go - This Too Shall Pass - Rube Goldberg Machine version - Official

Uimitor!

How long did it take to set up this!

Mini vacanta sau totusi nu?

Vineri ma gandeam asa: uff ce bine, in sfarsit o saptamana de vacanta binemeritata. 4 ore de mers cu masina si ma si vedeam in statiunea montana Willingen din Germania. Asa ca am dat batai la servici, am ramas peste program, am dat instructiuni si am plecat cu indoieli in suflet ca treburile ramase se vor rezolva cu bine.
Am ajuns intr-un sfarsit acasa ca sa gasesc un sot bolnav si dormitand pe canapea. Mi-am zis: o sa treaca. Sambata insa lucrurile s-au inrautatit astfel ca am facut de serviciu la pat cu ceaiuri calde, termometru si paracetamoale. Sambata noaptea a trebuit sa sunam la urgente ca nu era de bine. Diagnosticul s-a pus: bronsita. Asa ca azi toata ziua a bolit incercand sa lupte cu oboseala si febra care cedeaza greu. Spre seara a mai aparut o surpriza: febra a aparut si la alti membri a familiei. Alyssa a dat si ea semne de oboseala, dureri si febra. Momentul comic al serii a fost cand a aparut soacra-mea la usa cu un sac de portocale sa ne dea doza zilnica necesara de vitamine sa ne repunem pe picioare. Gestul l-am apreciat din plin, ca oricum aveam frigiderul gol, asa pregatiti cum eram sa plecam azi la drum. Dar ceea ce mi se pare comic este gandul pana unde merge grija unei mame, de unde isi trage ea credinta ca cu un pahar de suc proaspat de portocale ne vindeca de boala! Daca stiam ca vine, as fi rugat-o sa mai aduca cu ea si alte alimente necesare supravietuirii: niste lapte, cascaval, paine, sunca, masline etc. Poate daca sunam din timp, aranjam si o cina completa: cu o bucatica roza de fripturica, niste cartofi la cuptor, o salata proaspata. Partea proasta e ca nu stie sa gateasca. Toata baza e in socru-miu iar el nu le are cu bucataria rafinata. Si nici cuptor nu are. In fine, orice ar fi fost mai bine decat crenvurstii nostri conservati si plin de E-uri. Ca un lucru e sigur: socru-miu foloseste ingrediente proaspete.
Partea greu de suportat cu soacra-mea a fost e ca nu imi ajunsese ca toata ziua ma facusera fetele terci la cap, mai vine si dumneaei care intra in panica cand afla ca nu am sunat la hotel sa anuntam ca nu venim astazi. Ca ea stie sigur ca aia nu o sa ne retina locurile si ca o sa le vanda la primul amator. I-am spus ca noi sunasem la hotel dar ca nu raspunsese nimeni. Cand a mai auzit si asta, i s-a ridicat parul maciuca in cap si a zis ca asa ceva e inacceptabil, ca orice hotel respectabil are receptia deschisa (nu conteaza ca e duminica seara) si ca trebuie neaparat sa sunam. Socru-miu s-a apucat sa controleze toate hartiile de la biroul de turism si in final nu am scapat si am sunat la un numar de urgenta. Tipa care a raspuns mi-a zis ca cel mai bine sun maine la hotel sa ii anunt. Le-am anuntat celor prezenti vestea care nu a fost primita cu brio, lasatul pe maine nu ne dadea nici o garantie ca mai avem locuri (care sunt de altfel platite in avans de luni de zile). Asta din punctul soacra-mii de vedere. Norocul meu este ca am un sot istet caruia i-a venit ideea salvatoare cu e-mailul. Da, a sarit soacra-mea: e-mail. Du-te si scrie un e-mail ca altfel pierdeti locurile. Zis si facut: acum cred ca putem sta linistiti si ea doarme impacata cu multumirea de sine a unei mame care a facut tot ce poate ca sa puna ordine in lucrurile si in viata altora. Sa stiti ca nu o vorbesc de rau in acest moment, dimpotriva o iubesc pentru doza ei de nebunie-isterico-cronicizata. :)
In fine, cam asta a fost weekendul, asteptam sa vedem maine cum se simt bolnavii si daca putem pleca. Dar daca vom reusi sa schiem, asta ramane de vazut. Macar sa vad zapada ca de ploaia de aici mi s-a urat. Si de stat in casa de asemenea.
PS: se pare chiar ca lucrurile merg mai bine cu bolnavul meu sot, care mi-a cerut supa acum 15 minute; temperatura a cedat de tot si nici somn nu ii mai este, poate urmari chiar o emisune despre (guess what) fotbal ; sa speram ca si copila va fi maine mai bine si cu chef de vacanta ca altfel nu e nici un fun.

Eu cu mine insumi

Azi m-am simtit de parca numai eu as fi pe lumea asta, numai cu mine as putea vorbi, numai mie mi-as spune necazurile si ofurile. So lonely, just like in this song, just me and my torturing thoughts and no reason of joy or laugh. La mine cand isi face aparitia primul gand negru nu mai am scapare, caci el nu vine niciodata singur. Si intr-o sclipire de secunda ma trezesc ca am companie, se tin scai de capul meu toata ziua si nu ma lasa sa respir. I'm just so tired of it!
I only can hope that tomorrow better is!
PS: am ajuns sa urasc la maxim fotbalul

Noul Fiat 500 este al meu!

Incepand de azi sunt noua si fericita posesoare a unui Fiat 500 de culoare alb perlat. E foarte dragut, economic si pot vorbi la telefon hands-free prin bluetooth. Nu trebuie decat sa apas niste taste de pe volan ca sa formez un numar de telefon din memoria telefonului. Cool!
Cu exceptia unui mic incident (Eline s-a grabit sa deschida portiera si mi-a julit-o putin) si a senzatiei amestecate de frica si entuziasm de a conduce o masina noua (ma simteam ca un sofer incepator) sunt nerabdtoare sa citesc cartuliile ca sa aflu ce alte posibilitati si functii noi imi ofera noua jucarie!
Urmeaza pozele din fata!

Fetita mea la 5 ani, astazi sare masa, maine sare casa

Buna dragii mei, cei care ma cititi. Acum cateva zile, mai precis pe 6 februarie Eline a mai implinit un anisor. A asteptat cu nerabdare si cu mult entuziasm aceasta zi. Din acest moment se considera ca e fata mare, scoala devine obligatorie de la 5 ani si nu mai poate trage chiulul. Mai mult, ca dovada ca s-a marit, a promis ca v-a manca singura, ca nu va mai bea laptele cu paiul, ca va asculta mai bine etc etc. Vrea sa ii facem gauri in urechi ca sa poata purta cercei. Domnisoara nu gluma.

Daca va intrebati cumva de ce s-a suit pe masa in poza de mai sus, sa va spun ca asta e cea mai noua modalitate de a-ti serba ziua la scoala in mijlocul colegilor, cu acceptul Doamnei. Dupa ce s-au cantat cantecele traditionale de La Multi Ani, s-au aprins lumanarile una cate una, s-a dansat in jurul mesei si colegii i-au ascuns o felicitare pe care Eline a trebuit sa o gaseasca urmand regula apa / foc, ea s-a urcat pe masa ca sa faca baloane de sapun pe care ceilalti copii incercau sa le prinda. La sfarsit s-au impartit dulciurile la copilasii care stateau pe scaun cu ochii inchisi si mana intinsa. Apoi a fost si prin celelalte clase, pe la ceilalti domni profesori ca sa ii serveasca cu o ciocolata si ca sa primeasca in schimb un sticker pe felicitarea enorma. O mica petrecere care a incheiat lista, dupa petrecerea de la bowling pentru colege si petrecerea de acasa pentru adulti. Ca rasfatati mai sunt copiii nostri in ziua de azi!

Una peste alta, Doamna ei mi-a spus ca anul acesta are o grupa foarte grea, cu copii cu personalitati puternice, copii care stiu ce vor si nu se lasa cu usurinta controlati. Copii pe care daca ii privesti, iti spun parca: Asta sunt eu, aici sunt eu, asta vreau eu.  Nici mai mult nici mai putin.

Ciudatenii legate de diferente culturale

Sunt multe de spus despre nenumaratele lucruri noi pe care le-am invatat de cand sunt aici si cred ca cel mai bine e sa incep cu inceputul.
Prima a fost apa, consumul de apa. Am fost avertizata de la inceput sa nu mai risipesc apa cand spal vasele, sa ma spal pe maini cu apa rece, sa stau sub dus 2 minute si cand trag apa la WC, sa nu o trag de tot, sa apas inca o data butonul ca sa nu se goleasca tot bazinul de apa, ci doar cat e necesar sa se duca nevoile. Asa economie mai zic si eu. Destepti olandezii astia. Uite asa mai pun ei un ban deoparte ca sa mearga in vacanta. Sau in mai multe vacante. Ca rahatul tot se duce la vale. Apoi am mai invatat ca chiar si atunci cand pun apa la fiert sa fac un ceai, nu trebuie sa umplu ceainicul pana la refuz, daca vreau sa beau doar o cana de ceai. Pentru ca consum evident mai mult curent decat e necesar ca sa incalzesc o cantitate mai mare de apa. Logic. Oare de ce nu m-am gandit si eu singura la acest lucru? Ma simt aici ca un copil de clasa intai care invata ABC. Ma simt observata si trasa la raspundere pentru orice abatere. Mi s-a explicat ca la sfarsitul anului se citesc contoarele si daca ai consumat mai putin decat estimatul atunci primesti bani inapoi. Uau! Ar trebui sa citeasca si guvernantii nostri acest lucru, ca oamenii nu trebuie doar jupuiti de ultima agoniseala ci daca vrei sa reduci consumul, trebuie sa ii stimulezi. Altfel se merge pe principiul: platesc deci consum! Evident, daca citesc ce am scris pana acum, mi se pare hilar,  dar inteleg de ce olandezii sunt numiti scotienii Europei, pt ca stiu sa economiseasca si banul nu le aluneca cu usurinta din buzunar.
Gazul: ca sa reduc consumul de gaze trebuie sa am grija evident sa rotesc butonul termostatului de cate ori plec de acasa sau ma duc la culcare. In dormitor daca esti sub plapuma, te incalzesti de la sine. Bine dupa juma de ora de tremurat dar in fine, te incalzesti. Poate ar trebui sa mai pun ceva grasime pe mine sa tina loc de paturica.
Benzina: aici am invatat ca daca mergi cu masina nu trebuie sa mergi ca la raliu, sa dai bice amenintand cu claxoane, faruri si injuraturi. Ca nu se scoate capul pe fereastra ca sa ii iei la rost pe cei care asteapta la zebra. Aici se merge linistit, calm, chiar enervant de calm. Se opreste la trecerea de pietoni si evident ca sa reduci consumul trebuie sa pastrezi viteza constanta, sa nu accelerezi cand vezi culoarea rosie la semafor, sa o pui pe liber cand se poate. Si sa mai iei si bicicleta cand te duci la paine. Ei, aici nu au reusit sa ma corupa. Dupa ce am invatat de la Ruben sa conduc agresiv si sa ii injur pe camionagii si pe moscaiti, nu mai e cale de intoarcere. Si ca sa pastrez painea calda, ma duc sa o ridic cu masina. :) Asta e!
De fapt daca sunt sincera nici cu consumul de apa nu prea m-au corupt, ca dupa ce mi-am facut griji la inceput ca mamaaa cat o sa platesc, acum m-am relaxat si ma bucur de placerile apei ori de cate ori am ocazia. Iubesc apa la nebunie si nu vreau sa stiu cat am consumat! Doar cu exceptia faptului cand ma spal pe dinti, atunci nu las robinetul sa curga la nesfarsit.
Zic ca acum m-am relaxat pentru ca toate astea au fost acum 3 ani, acum am acumulat suficienta stiinta ca sa ii invat si eu pe altii. Intrebati-ma si va raspund daca mai aveti curiozitati!
De zis e usor, mai greu de facut!