Micutele mele vrajitoare

Pana acum nu am sarbatorit niciodata Halloweenul, sarbatoare adusa in America de populatia irlandeza stabilita acolo, si nici acum nu pot spune ca l-am sarbatorit doar ca aducandu-mi aminte de timpul cand eram copil si bunicul meu imi facea felinar dintr-un pepene mic care era cumparat pentru a fi pus la murat, m-am apucat vineri seara sa fac si eu acelasi lucru. Dupa munca grea am ajuns la rezultatul multumitor din imaginile de mai sus. Foarte incantata de opera mea mi-am zis ca lucrul trebuie sa fie desavarsit. Cuprinsa de febra creatiei am  pictat fetele pe fata desenand paianjeni si panze de paianjen si le-am cumparat palarii cu par alb si roz, lucru care mi-a umplut ziua intreaga. Lore, daca citesti aceste randuri, poti sa ii confirmi Arisei inca o data ca vrajitoarele exista cu adevarat. Exista chiar si in Olanda, in fam. de Graaff :) La lasatul serii, au plecat la vanatoarea de fantome, intr-un parc despre care se povesteste ca a fost locuit de un baron si o baroneasa si ca fantomele lor inca mai bantuie locul si ca uneori (probabil in seara de Halloween) le poti auzi vorbind, razand sau dansand.  

Fetele s-au distrat de minune in timp ce parintii lor au iesit nestingheriti la un restaurant sa ia o cina vrajitoreasca in compania vecinilor de pe strada. 

Cateva poze de toamna

Weekendul trecut am profitat de ultimele zile calde ca sa ne mai punem pentru ultima oara anul asta costumele de baie si sa ne avanturam in sanul naturii pt o balaceala si o plimbare prin padurice in cautare de frunze, bete, castane, flori, muschi pe care le vom folosi la decoratiuni. Fetelor le-a placut la nebunie. A fost nespus de cald cu toate ca era chiar 1 octombrie. Anul asta am avut parte dupa o vara care numai vara nu s-a putut numi, de trei saptamani de luna septembrie nespus de blande si insorite. Ei bine, se pare ca trebuie sa ma multumesc cu mult mai putin aici in Olanda, pentru ca aici vremea e foarte capricioasa si extrem de ploioasa si nu tine cont de faptul ca eu sunt invatata sa ma uit la cerul senin. De aceea, momente ca astea, incerc sa le imortalizez pe cat posibil. Incepand de azi, ploile ne bat iar la usa, vantul sufla cu furie iar eu nu ma mai risc sa ies cu bicicleta. Cri-cri-cri toamna gri, tare-s mic si necajit...!