De tinut minte

Cat de des nu auzim vorbe cum ar fi ''traieste clipa'' caci viata este scurta? Dar cat de des constientizam acest lucru si mai ales cat de des ar trebui sa ne repete cineva aceste vorbe pentru a le intelege? Adeseori raman doar vorbe in vant si ne intra pe o ureche si ne ies pe cealalta. E ca o teorie pe care am invatat-o de mici copii dar cum ramane cu practica? Cine ne invata cum sa punem in practica si sa activam in mod constient aceste vorbe in fiecare minut? Si mai ales ce reprezinta aceste vorbe pentru fiecare din noi? Caci prinsi de grijile zilnice si de planuri de viitor, ocupandu-ne timpul cu lucruri care par importante, cati dintre noi mai au timp la sfarsitul zilei sa isi faca bilantul clipelor traite? Si mai ales sa realizeze ca bilantul e pozitiv si nu negativ cum ar parea la prima vedere.
De mici copii ni s-a spus ca sanatatea e darul cel mai de pret si de obicei luam acest lucru ca un dar ce ni se cuvine. Si atunci cand darul iti e luat realizezi de fapt ce ai pierdut si cat de pretios era. Ce vreau sa spun cu aceste lucruri este ca am auzit azi de la o prietena ca nu  isi va mai vedea sotul pentru cateva luni dat fiind faptul ca a suferit un atac cerebral serios si ca apoi reabilitarea va fi de durata cu multe incertitudini. Ca din acest moment va trebui sa duca singura grija celor doi copii inca mici si ca acum certurile iscate de lucruri minore din trecut ii par lipsite de insemnatate. Ce ar vrea este doar sa il vada din nou sanatos. Deci dintr-o data conceptia se poate schimba, tot ce parea important sa zicem intr-o cearta a devenit banal si lipsit de semnificatie. Iar ceea ce parea neimportant este acum un lucru capital. Nu am putea realiza aceste lucruri mai devreme, atunci cand obositi de rutina zilnica, ne plangem de chestiuni marunte si gasim mereu si mereu motive sa fim nemultumiti? E adevarat ca intelepciunea vine cu timpul si nu ti-o baga nimeni pe gat cu lingurita dar trebuie neaparat sa ajungem la batranete slabi si neputinciosi ca sa le dam dreptate batranilor? Imi vine in minte un film cu Brad Pitt "The curious case of Benjamin Button" si aproape ca as agrea ideea de a te naste batran, urat si intelept si sa stii de la inceput ce te asteapta in viata si cum trebuie sa pretuiesti si sa valorifici timpul pentru ca mai apoi sa inveti cum sa fii copil, adolescent si adult.
In orice caz, azi mi s-a intarit convingerea ca orice lucru trebuie pretuit, chiar si daca e ceva banal cum ar fi stersul prafului, chiar si aceasta activitate nu prea agreata de noi toti ne poate aduce o mica multumire. Uneori drumul ne pare lipsit de sens, cuvintele lipsite de importanta caci numai daca ma gandesc la o relatie, ma intreb de ce ai spune de exemplu cuiva pe care il vezi zilnic ca il iubesti? Si totusi trebuie, trebuie sa ii spui chiar si din simplul motiv ca acea persoana exista in viata ta si te bucuri de prezenta ei. Asa iti traiesti pretios clipa.  Si exista o mie de alte motive pentru care te poti bucura: esti sanatos, ai ce manca, ai copii frumosi, ai un animal preferat, aduci bani acasa, te plimbi prin natura, ai facut un serviciu cuiva, ai donat bani, ai citit o carte, ai sunat un prieten si lista poate continua.
Asa deci, cred ca imi voi scrie pe un biletel ''carpe diem'' si il voi lipi undeva in spatele ochilor mintii si voi vizualiza mesajul pana voi realiza ca e usor sa gasesti momente fericite.  

Drumul spre Sud

Vedere spre golful St Tropez

Micuta frantuzoaica

Balconul dragostei - Verona

Doi dintr-o lovitura

Sermione

Iata ca au trecut iarasi saptamani si luni de cand nu am mai scris. Au trecut mai, iunie, iulie, a trecut vacanta mare iar scoala a reinceput. Intre timp fata mea a implinit opt ani, noi doi 10 ani de casnicie cu un weekend petrecut la Roma (pozele sunt pe pagina alaturata) si am petrecut o vacanta de cate o saptamana la un camping Coasta de Azur si la malul lacului Garda. Ne-am indreptat spre sud cautand caldura si soarele pentru ca vremea de aici de la noi a lasat de dorit, luna iulie fiind cea mai ploioasa luna inregistrata pana acum. Si am gasit-o. Doua saptamani ne-am rasfatat managaiati de razele soarelui, stand la terase pana seara tarziu si balacindu-ne in apa. Locurile sunt nespus de frumoase pline de verdeata si flori, statiunile de la Mediterana sunt pline ochi de turisti, masini, terase, tarabute unde poti admira felurite obiecte decorative, magazine de lux, atractii pentru copii dar mai ales case, vile frumoase cu gradini imense si piscina proprie. Cat am stat o saptamana pe Coasta de Azur m-am tot uitat prin reviste de anunturi imobiliare, scanand preturile si ofertele, gandindu-ma cum ar fi sa vand totul si sa cumpar un mic apartament cu vedere la mare, sa ma plimb in fiecare zi pe plaja si sa comand in fiecare dimineata croissanti proaspeti de la brutaria din colt. Cum m-as imprieteni cu vecinii, da, acolo cu siguranta mi-as face prieteni iar limba as prinde-o repede si uite asa as duce o viata lenesa, cat se poate de lenesa si fara griji. La vie en rose! Saptamana a trecut pe nesimtite si ne-am pomenit ca iar trebuie sa strangem catrafusele si sa incarcam totul in masina sa ne indreptam spre urmatoarea destinatie: Italia. In drum am trecut pe la Oana si am aruncat o privire de sus asupra orasului Nice (Oana, apartamentul tau e fermecator, sa-l stapaniti sanatosi!). Odata ajunsi la lacul Garda, iarasi am fost foarte incantati de peisaj si surprinsi de gustul fin al bucatariei italiene. Italienii sunt atat de priceputi in ale bucatariei, nu degeaba pe unde mergi in lumea asta, gasesti restaurante italiene. Se spune ca secretul e simplitatea si probabil condimentele. Orice ar fi, as da orice sa pot sa prepar bucate dupa care sa te lingi pe degete. Simplu, rapid si delicios. Orasele italiene sunt iarasi deosebit de frumoase cu case vechi, statui si monumente la tot pasul, locuri incarcate de istorie cum ar fi impresionantele arene romane in care aveau loc luptele gladiatorilor. Oricum ar fi ne-am indragostit iremediabil de Italia, de pizza, de muzica si de vinul bun si mai ales de magazinele pentru doamne. M-am gandit ca si aici in Italia mi-ar place sa locuiesc candva, poate cand fetele vor fi mari si vor avea viata lor, iar eu ma voi fi plictisit de tot de jobul si mai plictisitor, atunci voi schimba iremediabil Olanda pe Italia si clima umeda pe cea continentala si imi voi dechide un hotel pentru olandezi, care cu siguranta va fi o afacere buna dat fiind faptul ca sunt predominanti printre turistii locului (ca procentaj cred ca 90%). 

Din pacate orice vacanta are si un sfarsit care inseamna intoarcerea la cotidian, la treburi si obligatii dar si la serialul preferat Grey's Anatomy si la ora saptamanala de sport, atat de necesara pentru a elimina kilogramele in plus. Adio nopti de vara, adio pizza si adio vacanta de vara cu soare toropitor si bere rece, pe curand.