Sa incepem cu inceputul. Care inceput? Sau unde incepe si unde se sfarseste?

Sa incep prin a scrie despre Mov. Este culoarea mea preferata si de aceea voi folosi mult mov pentru a-mi scrie impresiile. Visez de mult sa scriu, scriu de fapt in fiecare seara inainte de a ma culca, dar nu pe hartie, imi place sa astern cuvinte pe hartia nevazuta a imaginarului, din pacate nu pot reciti gandurile a doua zi pentru a ma bucura de ele. Avantajul este ca nu ma blochez niciodata cum se intampla cand te afli in fata foii albe de hartie. Sunt de trei ani in Olanda si cred ca deja am cam inceput sa uit cuvinte, exprimarea nu mai este asa fluenta, imi vine greu sa traduc unele cuvinte dintr-o limba in alta. Iar unele cuvinte sunt de netradus. Din Lupta intre cele doua limbi, nu stiu care va iesi intr-un final invingatoare, cert este ca e foarte greu sa traiesti traducand mereu cuvinte, si asta nici macar pentru a-ti castiga existenta. 
Acest blog este mai mult pentru mine. Cel putin la inceput. Nu stiu ce voi scrie aici, povesti, aventuri, retete, nazbatii copilaresti, sau doar vorbe. Vorbe in vant. Nici nu promit ca voi fi constanta, ca voi posta mereu sau doar din ani in Paste. Poate voi scrie timp de un an pe blog, fara ca nimeni sa stie, sau poate voi simti dorinta sa il impart si cu altii. Apropo, Dragii mei, daca vedeti greseli, va rog semnalati-le. Sa nu se spuna, uite asta nici nu mai stie romana.  
De ce scriu de fapt, uite asa, pentru ca orice as face seara, tot in fata calculatorului ma regasesc unde stau pana noaptea tarziu, fara a face ceva anume. As putea numi calculatorul un hobby de al meu. Pe langa nu multe altele. O sa vorbesc mai tarziu despre ele. In fine ar trebui sa fac o prezentare mai scurta, ca altfel se plictiseste lumea si cu criza asta de timp si nu numai ... nu ajungem departe. Va trebui in curand sa va platesc ca sa imi cititi prostiile. Sau poate ma apuc eu si citesc prostiile altora, numai pe bani sa fie ... E o gluma, v-ati prins!
Si deci spuneam ca sunt de trei ani in Olanda cu tot cu sot si copii. Ei si ce e interesant in asta? Sunt atatia care sunt plecati. Ani in care mi-am vazut prietenii si familia foarte putin sau chiar deloc, in care a trebui sa imi sucesc mintile incercand sa inteleg o noua societate, cultura si civilizatie. Uneori te simti rupt de toate, pentru ca nu mai stii ce se petrece in tara ta, dar nici in tara adoptiva. Pentru ca nu intelegi limba pe deplin, nu cunosti istoria, nu pricepi umorul si habar nu ai de personalitatile marcante ale istoriei lor. Asa e, ma simt pe din afara (oare cum se scrie corect" separat sau intr-un cuvant?). Oare as putea sa ma simt vreodata pe dinauntru? :) Ca o extraterestra, o martiana de culoare bineinteles verde care a aterizat in cea mai verde tara din Europa (asta multumita ploilor care nu se lasa asteptate prea mult). Cam greu de explicat, numai cine traieste pe propria piele poate ca ma intelege.
Ideea nu e ca sa ma plang, ca vai ce rau mi-e aici. Dimpotriva in tara mea natala nu m-as mai intoarce. Ideea e ca prin acest blog sa ii infomez pe cei de acasa depre mine, sa pun poze, adica sa va tin la curent dragi prieteni si ca un bonus pentru mine, sa exersez limba romana. Mi se pare ca trebuie sa inchei aici primul episod, vad ca apetitul nu m-a lasat si inca sunt dornica sa povestesc. Ideea ar fi insa nu ca sa ma las de servici ca sa pot avea timp sa scriu ci sa gasesc un echilibru. In fine, dar poate daca maine ma plicitsesc la servici, pot sa scriu si pe blog chestia asta, ca sa stie toti. In zilele urmatoare voi pune niste poze. Va pup si mi-e dor de voi. Va iubesc in MOV.