--De vorba cu mine --

''Nu sunt ce par a fi -
Nu sunt
Nimic din ce-as fi vrut sa fiu!...
Dar fiindca m-am nascut fara sa stiu,
Sau prea curand,
Sau poate prea tarziu...
M-am resemnat, ca orice bun crestin,
Si n-am ramas decat... Cel care sunt!...''


joi, 14 aprilie 2011

Anii cei mai frumosi

De cateva zile ma gandesc in continuu care au fost momentele cele mai frumoase din viata mea si nu pot ajunge decat la o singura concluzie si pentru asta trebuie sa va multumesc voua, drage foste colege si prietene din facultate. Nicicand nu am avut parte de momente mai bune, de clipe mai frumoase decat in cei patru ani de facultate. Ani fara griji prea mari, ani in care s-au legat prietenii pe care nu le voi uita o viata si imi pare rau ca nu am toate adresele de e-mail ca sa pot multumi tuturor. Vacante petrecute impreuna la mare si la munte, seri petrecute pe Faleza la jocul de carti cu sucul de la chiosc, nopti in Casa Rosie, zile dinaintea examenelor in care invatam impreuna, cum as putea uita!!! Cum as putea uita draga Ralu clipa cand m-ai abordat prima data la ora de informatica cred? Si apoi ai spus tuturor ca sunt fata de treaba si nu cu nasul pe sus... Draga de Misu (fata draga), erai mereu pusa pe sotii si uneori cam visatoare, iar cursurile tale nu le puteam copia, dar mi-ai fost o foarte draga prietena:) Acum esti tocmai in Canada cea friguroasa si indepartata si nu prea mai sunt sanse sa ne vedem. Ramona, erai mereu vesela dar si foarte serioasa (uneori) si ne povesteai mereu de baieti :) Mai esti oare in Galati, sper ca macar adresa ta sa fie buna! In cate sambete nu am fost prin discoteci, eu tu si Paula? Si la mare, la Costinesti in aventura cu Oltcitul!
Draga de Nico care avea mereu povestioare amuzante si cu care invatam la mate si la alte materii, iar la pranz serveam mai totdeauna spaghetti cu sos de rosii si multa smantana, din pacate nu am adresa ta. Ar mai fi multe nume de mentionat Corina, Vero, Mirela si baietii Florin, Fabian, Sorin, Doru, Dan, Ionut ... toti colegii mi-au fost dragi si imi pare nespus de rau ca nu ne-am reintalnit. Probabil ca daca nu am facut-o pana acum, nici nu se va mai intampla. Dar orice ar fi, au fost anii cei mai minunati  si imi pare rau ca totul s-a terminat parca atat de brusc si ca nu am mai tinut legatura. Sunt convinsa de altfel ca acele timpuri au fost unice si ca alte prietenii atat de frumoase nu voi mai lega niciodata pentru ca nu se vor mai ivi ocazii asemenea. Acel timp a fost unic si pentru asta vreau sa va multumesc! Pup cu drag, M
  

Un comentariu:

  1. Abia acum am citit postul asta :)... Cam tarziu...
    Pacat ca n-am reusit sa ne vedem cand ne-am propus... si intr-adevar, nu cred nici eu c-o sa ne mai revedem in formula completa vreo data...

    RăspundețiȘtergere