Unde e linistea noastra?

Ah, nu pot sa ma abtin sa nu ma intreb: cand va veni si ziua aia sau saptamana aia in care sa nu aud ca in lumea asta s-a intamplat ceva ingrozitor? Ploi, inundatii, atacuri teroriste, tragedii aviatice, revolte de strada, bombe care explodeaza, incendii la fabrici de chimicale, containere de produse chimice care se deverseaza in raurile noastre, trenuri care deraiaza sau care se ciocnesc, cutremure, vulcane care sunt pe cale sa se reactiveze si sa puna in pericol civilizatia europeana, pamanturi care se despica pentru a inghiti vieti omenesti,  mii de morti sau de raniti, panica, disperare sau prevestitori care anunta ca anul care vine aduce sfarsitul lumii. Doamne chiar m-am saturat! Chiar trebuie sa traiesc tot timpul cu frica in san? Cu gandul ca Doamne, ce vor apuca generatille viitoare? Oare nu exista speranta pentru planeta Pamant? Oare anii ne sunt numarati? Oare ne pasc pericolele la tot pasul? Sa ma mai gandesc oare unde sa ma duc in vacanta, mai am curajul asta, parca mai bine as sta acasa. E mai sigur. Si sa-mi cumpar o barca, daca vin apele sa fiu pregatita. Ca de teroristi sau alti nebuni, nu ma pot pune la adapost.
Am mai citit si cartea lui Al Gore. E drept cartea nu e chiar recenta, dar impresioneaza. Oare s-a facut ceva bun intre timp pentru salvarea mediului? Probabil ca nu. Dupa cele spuse acolo, sunt prea multe interese la mijloc ca sa se intreprinde ceva. Lumea s-a mai trezit, suntem acum constienti de pericole, dar procesul ar trebui sa fie rapid si nu taraganat.
Cred ca daca as fi barbat nu m-as uita le televizor decat la fotbal. As face din fotbal lumea mea si restul nu m-ar mai interesa. L-as manca pe paine. M-as afunda in el. Cred ca conteaza ca fiecare sa aiba asa o lume a lui, o lume care sa permita detasarea si uitarea. Oare asta e cheia, sa nu te mai uiti la stiri ca sa nu mai vezi relele lumii sau poate doar sa te inveti cu raul ca atunci cand se intampla ceva bun sa poti aprecia mai bine. Nici eu nu stiu. Stiu doar ca de fiecare data cand deschid ziarul, citesc ceva cutremurator si il traiesc ca atare. Simtitoare si grijulie ca o femeie.
Cam atat.